Am postat recent un fragment dintr-un spectacol de stand-up al lui Radu Isac. O replică m-a făcut să râd, dar m-a și pus pe gânduri: „Ați observat că nimeni nu folosește vreodată expresia business is business după ce a făcut o afirmație pozitivă?” Umorul bun are această calitate aproape chirurgicală: surprinde esențialul printr-o formulare neașteptată. Iar aici esențialul este un crez adânc înrădăcinat.Business is business nu e o constatare neutră. Cred că este, de cele mai multe ori, o scuză care ajută să dormim mai împăcați cu noi.
În spatele expresiei stă ideea că afacerile sunt, dacă nu amorale, atunci cel puțin operate într-un spațiu cumva separat de moralitatea care se aplică în orice alt context. Că există o limită invizibilă, dincolo de care considerentele etice devin „naive” dacă afectează profitul. Formula aceasta – „asta e, așa e în business” – spune de fapt: știu că nu e tocmai în regulă, dar așa funcționează sistemul.
Anii ’90 și începutul anilor 2000 au făcut acest crez mai vizibil. Scandaluri precum Enron, WorldCom sau schema lui Madoff au arătat ce se întâmplă când performanța financiară devine singurul criteriu de validare. Răspunsul a fost o mișcare amplă: reguli de guvernanță mai stricte, accent pe cultura organizațională, apariția conceptelor de stakeholder value creation, value-based leadership, declarații explicite de valori. Toate acestea sunt necesare. În orice sistem cu presiuni economice mari, busola morală are nevoie de ancore.
Problema apare atunci când credințele profunde rămân neschimbate. Putem defini valori în comitete executive. Le putem afișa pe pereți și pe site. Putem organiza workshop-uri despre „leadership bazat pe valori” - formulare care, parcă, recunoaște că leadership-ul până atunci nu era bazat pe valori deși a fost mereu bazat pe valori, doar că unele erau nespuse.Însă dacă majoritatea continuă să creadă că există scuze legitime și scurtături acceptabile pentru că „business is business”, nimeni nu va lua în serios ce scrie pe pereți. Valorile declarate nu pot compensa convingerile reale. Altfel spus: putem turna parfum cât vrem. Dar dacă nu facem duș, mirosul revine. Până a schimba sisteme sau culturi e nevoie să începem la nivel individual. Întrebarea pe care merită să ne-o adresăm dacă credem că e ceva putred cu „business is business” este în ce situații concrete suntem dispuși să o refuzăm chiar dacă asta ne-ar costa.
Weekly inspiration scris de Lucian M Mihai.