”Angua arăta bine atât în formă umană, cât și de lup, dar acele câteva secunde de tranziție, în timp ce semnalul morfic se deplasa între stații, nu erau o priveliște pe care ai fi vrut să o vezi pe stomacul plin.”
Ce-ar putea avea de-a face acest mic fragment despre un vârcolac din lumea Disc, seria de romane fantasy ale lui Terry Pratchett, cu realitatea noastră plină de ședințe pe Teams, indicatori de performanță și cozi în trafic? O perspectivă asupra transformării pe care este posibil să o omitem, obișnuiți fiind cu ideea că procesul de creștere este unul eminamente pozitiv. Creșterea noastră ca indivizi este esențială, iar asta presupune transformare. Dar trăim cu impresia că această transformare este un proces constant, previzibil și curat. Vedem dezvoltarea noastră ca pe o progresie matematică, o curbă ascendentă pe un grafic determinat de două axe – timp și exercițiu. Avem așteptarea să controlăm procesul, pentru că noi determinăm acțiunea, prin motivație și celelalte resurse angajate. Apoi, avem tendința să îl edităm, mai ales în retrospectivă, având senzația că am parcurs un drum neted, cu niște etape clare, spre versiunea noastră îmbunătățită.
Ce se întâmplă deseori în realitate însă este exact opusul. Procesul nostru de evoluție are loc în salturi, este imprevizibil, dezordonat, ca să nu spun chiar murdar, și seamănă periculos de mult cu regresul. Avem momente de stagnare, de recul, suntem ca racul, facem un pas înainte și trei înapoi. Nu controlăm în totalitate procesul și de cele mai multe ori factorul declanșator este extern. Un feedback dur, dar necesar, un eveniment imprevizibil care ne scoate din zona de confort, o pierdere importantă, acestea sunt toate acceleratori ai creșterii pentru care nu ne simțim niciodată pe deplin pregătiți. Iar drumul spre mai bine este de cele mai multe ori sinuos și presărat cu piedici și îndoieli.
Este important să ne amintim că toate astea sunt firești, că mai degrabă creștem în urma unui astfel de proces, decât în urma unor experiențe atent curatoriate și instagramabile. Tocmai din această conștientizare vine poate și curajul de a evolua, adică de a trăi cu adevărat.
Weekly inspiration scris de Alina Doica.