Eu cred că da. Dar nu doar pentru CV și turism. Ci pentru felul în care o limbă străină îți schimbă relația cu ceilalți.
Am prieteni cu care vorbesc în română, engleză, franceză, spaniolă, amestecând și potrivind cuvinte, uneori minunat, alteori mai stângaci. Dar, sincer, conversațiile memorabile nu sunt cele perfecte. Sunt cele în care cineva caută un cuvânt și râde, în care accentul trădează de unde vii. Cele în care apar aproximări, ezitări, improvizații. Momentele în care doi oameni construiesc împreună sens și apropiere, făcând pași spre lumea celuilalt.
AI-ul poate traduce impecabil o propoziție. Dar nu poate reproduce pe deplin acest tip de apropiere care apare atunci când doi oameni aleg să se întâlnească undeva, la mijloc, prin limbaj.
Am vizitat recent Casa Batlló, în Barcelona. Am ascultat ghidul în spaniolă și, deși am înțeles poate 70%, experiența m-a introdus într-o atmosferă neașteptat de intimă: nu mai eram doar un turist care „primește informație”, ci am intrat, vrăjită, într-o poveste autentică, trăită din interior.
Cred că asta pierdem atunci când reducem limbile străine la simplă traducere. Limbile nu sunt doar un instrument de comunicare, ci o formă de curiozitate față de ceilalți. O formă de răbdare, de toleranță, de vulnerabilitate. O formă de apropiere și o încercare de înțelegere și cunoaștere.
Și poate tocmai într-o lume în care AI-ul face comunicarea instantanee, experiențele umane devin mai valoroase decât au fost vreodată. Nu perfecțiunea contează cel mai mult într-o conversație. Ci disponibilitatea de a încerca.
Iar uneori, o propoziție spusă imperfect într-o limbă străină poate crea mai multă conexiune decât un text impecabil tradus automat.
Text scris de Frincu Aura